Mihai Constantinescu – O Lume Minunata

Mihai Constantinescu – O Lume Minunata

“Ce zambet poate fi mai sincer, mai curat? Ce ochi stiu a vorbi, atat de minunat? “

[sws_frames_custom imageurl=”http://romantic.silviubacky.com/wp-content/uploads/2012/09/Zambetul-unui-copil-face-frumusetea-stelelor-sa-paleasca.jpg” imagealign=”sws_left” imagesize=”700″ imagemaxheight=”” borderwidth=”2″ borderstyle=”dash” bordercolor=”” borderpadding=”4″ imgbackgroundcolor=”ffffff” borderradius=”3″ shadow=”4″ shadowcolor=”333333″] [/sws_frames_custom] Copilaria este o lume de poveste, o lume a inocentei, e ca o tara a viselor, e ca o tara a muzicii in care cantecul si povestile sunt nemuritoare.

“Copilaria e o lume aparte; pentru noi o lume ciudata, fantastica, ireala, pentru cei ce fac parte din ea dimpotriva, una reala si plina de armonie.” (Eugen Herovanu)
[sws_frames_custom imageurl=”http://romantic.silviubacky.com/wp-content/uploads/2012/09/Copilaria-e-o-lume-aparte.jpg” imagealign=”sws_left” imagesize=”700″ imagemaxheight=”” borderwidth=”2″ borderstyle=”dash” bordercolor=”” borderpadding=”4″ imgbackgroundcolor=”ffffff” borderradius=”3″ shadow=”4″ shadowcolor=”333333″] [/sws_frames_custom] “Copilaria nu este de la nastere pana la o anumita varsta, iar la o anumita varsta copilul a crescut si ia toate lucrurile copilaresti si le pune la o parte. Copilaria este regatul unde nu moare nimeni.” (Stephenie Meyer)

“Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singură este veselă şi nevinovată. Şi, drept vorbind, acesta-i adevărul.Mihai Constantinescu – O Lume Minunata
Ce-i pasă copilului când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii, la ce poate să le aducă ziua de mâine, sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire. Copilul, încălecat pe băţul sau, gândeşte că se află călare pe un cal din cei mai straşnici, pe care aleargă, cu voie bună, şi-l bate cu biciul şi-l struneşte cu tot dinadinsul, şi răcneşte la el din toată inima, de-ti ia auzul; şi de cade jos, crede că l-a trântit calul, şi pe băţ îşi descarcă mania în toată puterea cuvântului…”
(Ion Creanga)
[sws_frames_custom imageurl=”http://romantic.silviubacky.com/wp-content/uploads/2012/09/Nu-ne-oprim-din-joacă-atunci-când-îmbătrânim-ci-îmbătrânim-când-încetăm-să-ne-mai-jucăm.jpg” imagealign=”sws_left” imagesize=”700″ imagemaxheight=”” borderwidth=”2″ borderstyle=”dash” bordercolor=”” borderpadding=”4″ imgbackgroundcolor=”ffffff” borderradius=”3″ shadow=”4″ shadowcolor=”333333″] [/sws_frames_custom] Când începe şi când se termină copilăria? Nu ştim. Ştim doar că, la un moment dat, ne e ruşine să ne mai comportăm ca nişte copii. Avem pretenţia şi dorim să fim trataţi ca adulţi, ca persoane pe deplin responsabile, mature. Pierdem jocul, pierdem libertatea şi pierdem nemărginirea. Devenim sclavii propriilor noastre prejudecăţi şi autolimitări. Ar trebui ca măcar în suflete să ramânem veşnic nişte copii.

Spune-ti parerea

comentarii

Add your comment

Your email address will not be published.